Those days....

Ştiţi zilele alea în care vă treziţi şi aţi vrea să fiţi în Hawaii? Da, alea în care îţi pui papucii şi ai prefera să mergi pe nisipul fierbinte... alea în care uiţi să bei apă dar nu uiţi să bei energizant...Aşa o zi am avut eu astazi. Mi-am pus şi ochelarii şi tot rezultatul a fost că am răsădit floricele în şir indian, în amintirea piticilor. Deh, şi ei tropăiau tot ordonat, că nu te pui cu oblăduirea...Data viitoare cu banii de pe pitici îmi cumpăr antena, una singură. Nu de alta dar şi aşa prind posturi străine.

Piticii mei

Astăzi am fost să îmi vând piticii de pe creier. Erau prea mulţi şi făceau o tropăială! 
Astfel, după ce i-am scos la licitație zilele trecute, astăzi am semnat contractul cu un mare magazin. Cu banii câştigaţi mi-am luat o nouă pereche de ochelari, nu de alta, dar trebuia să văd şi eu lucrurile într-o altă lumină.
 P. S. 1. Bine că e meci şi nu mă citeşte nimeni. 
P. S. 2. Încă se mai caută pitici.

Minunea se întâmplă.

M-am gândit să-mi fac un blog dintr-un singur motiv, bun de altfel, voi ferici pe toată lumea. Cel mai fericit va fi copilul, pentru că nu voi mai seta şi reseta toată ziua blogul lui. Următorul pe lista fericiţilor va fi soţul, pentru că nu va fi nevoit să-mi dea block pe facebook ca să nu îi apară 100 de notificări pe zi de la nevastă-sa. Şi nu în ultimul rând, cei ce vor intra să mă citească, din simplul motiv că au tot atâta minte cât am şi eu. Sara bună, dragilor!